să ne desprindem de înţelegerea unei răspicate explicaţii
la bordul vasului fără catarg
să ne unim braţele într-un lanţ fără zale
un şirag fără golul gol un nimic înfăşurat în jurul capetelor
ca un laţ fără schimbări
reprezentant demn al monotoniei gândirii seci
să ne fim zală în zală printre răsuciri de priviri
superficial aduse la rang de studiu
ce cazuri Doamne ce cazuri
prinse în acoperişurile unei toamne fracturate
şi a unei ierni grăbită să umple spaţiile cu ninsori
şi câte tălpi tac pe asfaltul interminabil umed
băltocit de însingurarea oamenilor
ce cazuri Doamne ce cazuri
şi de câte ori înţelegerea stagnează când tu Doamne arunci în aer
geometriile iernii
când florile animalele şi acele întruchipări ale visului tău încă dorm
să ne desprindem deprindem de şi cu şi mai ales aici
între două arcuiri de tristeţi de înţelegerea unei răspicate ierni
grăbită să-şi întindă tentaculele îngheţate deasupra umbrelor
ce mai poţi înţelege Doamne când într-o clipă e toamnă
în alta e iarnă într-alta primăvara tâmplele le umple de vâlvătăi
în explozia verdelui apoi vara arde totul plictisită să mai aştepte
ca toate şi tot să prindă matura înflorire matura împletire de forţe
a valurilor unei mări echilibrat furioasă în fiecare zi în care omul
fără căpătâi îi aduce jertfa trupului lui plin de saturaţia nimicului
încadrat între a fi şi a nu fi refuză să mai respire
aerul viciat de uri de furii inexplicabil revărsate asupra nevinovaţilor
să ne desprindem...
imagini: Vladimir Kush
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu