vino pace profundă să-ţi simt esenţa trezirii
apoi apleacă-mi sufletul deasupra izvorului de daruri
să pot înţelege de ce Pi atinge infinitul în curmătura tăcerii
plantă în coşul plantelor tăiate de gheara păsării de foc a durerii
uit cuta aceea în care braţ la aripă tigrul şi pescăruşul
destramă teoria întâmplării într-o sferă de apă
unul lasă ochii să picteze seninul zborului
celălalt descrie mişcarea cu forţa crucii
când crucea leagănă drumul la răspântii
ca pe un copil nenăscut
răsună glasul timpului ca un răsărit între ploi printr-o înserare în arşiţă
între şase braţe ale fiinţei gândind-negândind moartea şi zborul
ca o frontieră deschisă spre libertate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu