lectură

se ridicau poeţii dintre versuri
citeau încet cu stropi de gânduri înfrigurate
ierburi şi frică şi răbdare
în calmul pietrelor o frunză
îşi numără încet nervuri
iar printre arborii încinşi 
o floare
aşteaptă primăveri şi ninşi
cu tălpile prea goale să simtă viaţa din pământ
sunt călători cu piepturi goale
şi fraze lungi de temători

se ridicau din versuri toţi poeţii
plecaţi prin lumi de visuri ne-mplinite
cu pana ascuţită pe o carte
îndreaptă lumi
ridică voci

sudalme cresc în copcile de gheaţă
apoi
tăcere-n trup în suflet şi în gând

ascultătorii se ridică în picioare
genunchii amorţiţi îi dor
din virgule inexistente cade un arc mărunt
esenţă e
de zbor

din punctele-adunate într-o vale
în care stăpâneşte-un do sonor
notele curg şi nu la întâmplare

alcătuiesc un cântec
pare-a fi de dor

din semne de-ntrebare şi mirare
exclamă tainic micuţul cititor
de unde vii tu tainică strigare
metafora e vie
eu...un călător

printre străini se zbate-n vers poetul
ascultă tace apoi lasă în pridvor
ceea ce niciodată n-o să îl împace
poemul viu al unui trecător...