privire adâncă

priveam adânc într-un canal
şi vorbele-mi păreau concrete
un gând rebel m-a-nfometat
şi am plecat să văd
poete
cum curge apa - mâl curat
pe-o filă albă
un perete
pe care toţi se bat acum
s-ajungă primii
lauri beţe

unu doi trei şi menţiune
primit-au când atins-au zidul
uitat-au că vopsit e proaspăt

s-au încruntat la palma albă
şi au plecat cu nasu-n vânt

le scriu în gându-mi
un descânt

vor trece toate pas cu pas
atenţie numa' la nas...

priveam adânc într-un canal
capacul e puţin oval
la câte roţi l-au tot călcat
s-a dus inscripţia pe-un praz

dar las asta acum în cerc
în sferă să privesc direct

crini albi au înflorit aproape
boboci sărută prin petale
soarele sufletul omului pierdut
în cercul îngheţat din lut

ei le-au primit mereu firesc

devine aerul livresc
gândesc la mine-aşa cum cresc

femeie sunt
e evident
două picioare calcă-atent
pământul cu o umbră mare

de-aseară tot gândesc gândesc

ajung la poartă
răsucesc
cheia loialităţii fine
cu care Domnu-a-înzestrat
copilele născute-n prag
părinţilor cu inimi rare

să fie oare prea banal
să fii în viaţă-n plin loial
pentru bărbaţi este un dar
sau pare-un simplu ideal