în cuşca socializării două ziduri se prăbuşesc
între două chipuri urlă salutul şi muşcătura timpului sufocat de nefiresc
un chip aleargă pe tavan
celălalt zgâlţâie plasele de sârmă fără metafore fără cuvinte de alint fără glasuri
ochi orbi privesc întâlnirea
comentariile curg râsetele curg informaţiile urcă şi coboară pe o scară cu trepte repetabile diferite ca dimensiuni
geamătul umbrelor ridică paiele din colţul în care ascunzătoarea de ciment lasă visurile să umble libere până la primul impact
cel al privirilor
mascul mascul femelă femelă mascul femelă femelă mascul
animale uriaşe salutul şi-l prezintă într-o ceremonie a închiderii treptelor valorice înainte de eliberare
trăit în societatea umană unul din chipuri rămâne nesigur în faţa pericolelor aparent sălbaticei naturi
celălalt atacă muşcă
rana e adâncă
chipul nesigur rezistă sub mâinile orbilor într-o operaţie aproape reuşită
restul rămâne ca o umbră a unui alt şoc nemeritat
în cuşca socializării două ziduri se ridică iar şi iar pentru o repetabilă prăbuşire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu