acum poţi clipi

cu mine însămi mă voi împăca

va fi o pace absurdă 
când mă gândesc la câte cercuri 
mi-am desenat singură deasupra inimii 
apoi am vrut să fie roţi dinţate
ceva mai târziu am evoluat 
am transformat câte patru roţi
în instrumente de mers

(mai bine călcam pe propriile-mi tălpi)

am adăugat odată şine ba chiar şi cârlige
şi un gât prelung de macara
lăsat să zacă într-un unghi imposibil
şi acum a rămas într-o dungă
se sprijină pe metafore

uneori trag de urechi sensurile
să nu pară totul patetic
când în jungla verbelor vieţii totul se transformă
când în veşti răcoroase când în cele calde
când în repetabile îngheţări de cord

se risipesc se adună se înmulţesc

aş vrea să-mi pot imagina totul
din păcate sau din fericire le trăiesc

uite cum Dumnezeu îmi uşurează munca
e mereu aproape mereu
în fiecare celulă a trupului meu a sufletului
în fiecare aripă care ridică spre înalt spiritul

stai Doamne o clipă pământeană
să aprind o candelă

e întuneric aici. mulţumesc.
privesc Ochii Tăi
găsesc lumânarea chibritul îl aprind

acum poţi clipi
Vis de platină al fiinţei rătăcite
poţi clipi...

anima anima
A-Min

Anne Marie Bejliu, 3 iunie 2014