verdele animă

revărsate gânduri sufletul animă
când privirea zace într-un bol din stâncă

flori de piatră rare modelează versul
cerului de ape în oglinzi rupestre

corn de viaţă pură se umple în cânt
după mine crucea o port revisând

prezentul absoarbe lacrimile-n viu
redevin potecă lipsă-n pasul tău

mă strecoară-n site rostirea umană
metafore verbe-n chiup las să doară

simt în mine rana cum naşte pui vii
eu mângâi pe margini argila când ştiu
că acolo zace răspântia grea

prezentul forţează s-aducă din ea
punctele din şirul limitelor dense
hotarul de iarbă le prinde sunt şterse

trează-n astă clipă adorm pe un braţ
de vreascuri uscate mâine-mi vor fi prag

când le voi aprinde focul va fi viu
acum îl gândesc în palme-l privesc
este alburiu cu un strop de-albastru

verdele animă flacăra devine
aurul vieţii într-un câmp de pietre

Anne Marie Bejliu, 30 iunie 2014