leagă-mi de gând ceainicul
în el domneşte un ghem de idei
ştiu că vei râde
în nodurile poveştii pescăruşule
uite cum de câte ori înghit calm
sare un nod la mine şi-mi cere să-l desfac
să-i aflu codurile. înşiruie apoi veştile
iar eu cu răbdare le privesc
le număr capetele ivorii
şi îngheţ în plâns
aş fi vrut sau încă vreau...
de ce să simt
trăiesc prezentul mai rapid
decât lentoarea fugii tigrului spre liziera pădurii
când Pi încă îşi trage sufletul
în nisipul aproape primitor
dar acolo este altceva
e finalul unei poveşti în care inima bate
ca un clopot scufundat în adâncurile cuvintelor
uitate nerostite
ce să fac pescăruşule cu buburuza
care m-a vizitat în seara asta
şi se plimbă în neştire pe marginea tastaturii
nici bătăile repezi nu o sperie
eşti tu înainte de somn
sau este zborul tău amânat pentru mâine
nu ştiu cum să descifrez
buburuza aurie vrea să-mi spună ceva urgent
agită de zor picioarele fragile
te părăsesc pescăruşule acum
noapte blândă să ai şi mâine zbor înalt
prin bucurie fruntea inima
dorurile toate să le plimbi uşor
leagă-mi de gând o păpădie
o va imita. va deveni mai uşor
până mâine cel de azi
Anne Marie Bejliu
00:10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu