broderie

ca într-o regresie a simţurilor 
pun palma 
pe grămăjoara uniformă de greşeli

le analizez textura rodul şi umbra
pe care o lasă fiecare fir
pe unghiul imposibil al cărţii în care
m-am rătăcit ca o gămălie de ac
printre firele de bumbac
în secunda în care mâna mamei

cosea destinul copilei
cu ochii din cărbunele timpului
numărând analizând
cruţând zdrenţele imperios necesare
după o tăiere a metaforelor timpului trăit

povestea se cuibăreşte într-o broderie
atât de fin este construită încât
nu mai am vreme să reînvăţ
rostirea liniei cuvintelor simple

le tot încurc şi nu mă mai descurc

de exemplu cuvântul fir îl încurc adesea
şi r-ul de la final umple iarba
cu ghemotoace de gânduri în care mintea
lasă puii dorului
să pască liniştiţi pe pajistea inimii

aiurez. înşir cuvintele
în şiragul cu mărgele amare
le laud artificial frumuseţea
apoi aleg piatra incoloră de cuarţ
ca o lacrimă răsturnată în fiinţa mea
pentru trezire

ca într-o progresie a trăirilor mereu utile inimii
ridic broderia din lada de zestre a gândului
îmi aştern cuvintele - pietre-lacrimi
din şiragul verbelor cuarţului incolor

cu ochii limpezi închişi ascult bătăile cordului
când împinge rădăcinile sângelui spre liman

îmi aduc aminte de mine
prind degetele sinelui
ca într-o firească prietenie frăţească

la final de gând
mă cuibăresc în broderia amintirilor
căutându-mă copilă
uitată de vreme într-un prezent anost

Anne Marie Bejliu, 20 iunie, 2014