pasul tău unde...

cineva descoperă mereu 
în urmele tale rădăcini

tu priveşti cerul 
cu ochii orbiţi de reflexiile propriilor închipuiri 
râzi trecutului 
zâmbeşti prezentului apoi schimbi nuanţele

măsluieşti puritatea
declari învinse fricile şi te ascunzi
sub perdeaua de apă impură
a unei cascade mărunte

unde te mai duci
când în tine cresc ierburi sălbatice

şi unde mai aplici
pensulele gândirii inimii minţii
dacă uiţi să petreci
ochiul din sfera sfinţeniei tale
prin ferestrele cerului

acele deschideri lăsate de artiştii credinţei
oglinzi ale oglinzilor sufletului tău
năuc de aşteptări
în bulgării de pământ din jurul casei tale
de pe cărarea pe calci
din ramificaţiile gândirii tale

când îndrăzneşti să calci hotarul limită
al unei realităţi
închisă în cubul necunoaşterii
al unei cunoaşteri
limitată de interesele trupului

cineva descoperă mereu
în urmele tale litere
alcătuieşte amfore de cuvinte în care
lasă pasul dintâi al libertăţii să curgă

tu unde umbli
şi pasul tău unde...

Anne Marie Bejliu, 17 iunie 2014

sursa imaginilor: http://visualkontakt.ro/sabin-balasa/