amalgam

firul de grâu necopt priveşte luna

între două fracţiuni de gând omul
răscoleşte timpanele spaţiului

sinele rătăceşte
prin sacul cu doruri nestinse

ca un cărbune
în mâna copilului năzdrăvan
reconturează lumile

se aşterne între ele
pe hotarul trasat accentuat

răsună glasul lui prin cornul lunii
ecou al viselor
amalgam de împliniri şi neîmpliniri

în cetatea cu dalele din nisip
şi cuvinte nenăscute
poemul vântului reconstruieşte labirintul

firul de grâu acum copt priveşte luna
hotarul dispare

Anne Marie Bejliu, 21 iunie 2014