dor

pământul acela de piatră
nisipul de sub tălpile gândului...
... ... ... ...

buimacă trezire
buimace rădăcini
cresc uneori în mine
o iau de la capăt
privesc ţărmul
iar un pas iar un pas
retragerile dor
dorul e închipuire
dar sună dulce
ne e dor de ce n-am trăit
ceea ce am trăit ascundem în dor
ce cuvânt Doamne ce cuvânt
ai dăruit românului
n-am auzit altă învelire mai blândă
a sufletului
în afara d-o-r-u-l-u-i

noi trăim dor sau
şi o fărâmă de iubire din Iubirea Lui

felia de bucurie rămâne
în tainele cuvântului
când vom muşca
sau când vom vedea
văzutul şi nevăzutul
din noi
fiecare cu singurătatea lui
împreună
fiecare cu singurătatea lui
atunci vom rosti
cu inima cât cerul deschisă
cuvântul dor
cum n-am putut-o împlini nicicând

asta ne va fi mişcarea
până când El
ne va dezveli fărâma din Iubirea lui
până atunci învăţăm să trăim

Anne Marie Bejliu, 31 mai 2014

imagini: Vladimir Kush