luni, 2 iunie 2014

Cu Leandru pe marginea nopţii


Pe buza inferioară a nopţii s-a aninat sărutul lunii, pentru un prezent fără acoperire în aria cuvântului iubire.
Se răscolesc drumurile, cu pasul de fugă al dansatorilor pe fire de gând.
Tu ce faci? - mă întreabă Leandru
- Merg şi eu în rând cu ei. Trag chiulul din când în când. Pescuiesc amintirile una câte una
Ştii tu, Andru Leandru, de când mi-ai spus ultima dată mamă, ai adăugat ceva care începea cu o legănare: Lea...lea... Maaa..., apoi a trebuit să aprind lumânări. Calea ta urma să fie printre nouri boiereşti, printre astre risipite de Domnul sau de îngerii distraţi.
Pe tine te priveam sub degetele mâinii stângi şi aşteptam ca inima ta să mai bată odată. O singură dată.
Mai târziu, am rămas la marginea patului, legănându-mi picioarele ca fetiţa cu ochii din cărbunele toamnei pe podul din pădurea jocului.
Te visasem Leandru lângă mine, cum vorbeai clar şi arătai spre colţul în care fratele tău dormea cuminte. M-ai rugat mai întâi să reaprind candela. Spuneai şoptit: Mami, mami, nu mai am lumină şi mi-ai atins fruntea uşor. M-am trezit şi-am atins şi eu fruntea să-ţi simt răcoarea şi blândeţea atingerii, să o prelungesc. Am reaprins candela şi-am închis repede ochii să te mai visez, să nu pleci, să mai prind o clipă chipul tău în privirile disperate ale sufletului.
Ai revenit... M-ai sărutat uşor pe gât, am râs amândoi şi ne-am povestit, eu din sfera de pământ a calculelor restrânse umane, iar tu, tu îmi descriai jocul tău nicicând rostogolit pe pământ, cu luminile stelelor şi verdele curat al ierburilor câmpului acela peste care am alunecat şi eu odată, de două, de trei ori, dar m-am întors. Existaţi voi, băieţii şi speranţa împlinirii unui vis. Acum, totul s-a ascuns într-o fântână de piatră.
Are multe inele fântâna, Leandru. Le tot număr. Poate că se va termina şirul şi voi putea pleca şi eu de lângă ea, fântâna în care inelele ascund fiecare, altă spirală şi toate, toate se adună în frâul de argint din Mâna Lui...
Buza superioară a dimineţii lasă răsăritul de soare la sânul ei.
Al meu te aşteaptă încă plin de metaforele dorului de viaţă.
Andru Leandru tare aş fi vrut să te numesc altfel...
Anne Marie Bejliu, 2 iunie 2014

























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu