înafară înlăuntru

mă cutremură tot mai mult
gândul că sunt

văd şarpele cum urcă prin trunchiul noduros
undeva fantoma lui iese la suprafaţă
construieşte cotidianul
dinspre înăuntru spre înafară

scena de graţie se joacă undeva în fundal
când dinspre înafară înlăuntru
fulgere cresc în intensitate

arderile se succed
ca într-o reacţie alchimică profundă
rezultatul nu ştiu care este

trăiesc mereu penultima ardere
printre ramurile de măr neînflorite

prin cornul lunii îi spun îngerului meu
- tu vezi înflorirea
unde este?

mi-a răspuns o singură dată
nu eram atentă. nu eram trează
acum aştept alt corn
ştiu că înflorirea este undeva
acolo unde ochiul meu încă nu pătrunde
privirea este încă oarbă
încă opacă

mă linişteşte gândul că sunt
modelaj incomplet în aria Creaţiei
călătoria continuă şi asta îmi aduce
încă un sfert de cerc din gândul unic
mai aproape
înflorirea

umbra ei mă sufocă
îi ascult mâinile pe oglinda opacă
o las să zgârie privirea
cristal va ajunge

Anne Marie Bejliu, 5 iunie 2014