intuiţia

te urci pe treapta roasă
priveşti destrami gândeşti
mosor de moarte vie 
se răspândeşte-n tine

visezi că şi iubeşti
habar nu ai ce vine
când laşi deschisă poarta

un vagabond în pas de vise
în braţe cu iluzii
îţi umple cupa spartă
cu viul mort în drum

când te trezeşti asculţi
de ceea ce în tine
semnale vii dădea
de fiica liniştii-n care
te îmboldeai cândva

--------------------------

intuiţia este miezul loialităţii sinelui cu sine.
de asta poate, nu ascultăm de ea decât atunci când se conturează din ce în ce mai clar maturitatea. niciodată nu e prea târziu. singura chestiune jenantă e că trebuie să-ţi asumi riscul prostiei tale de a fi sincer în spaţii prea închise pentru a-ţi desfăşura omenia.

Anne Marie Bejliu, 15 iunie 2014