îmi este greu să cred
că-n mine a secat
demult într-o privire
ceea ce sunt şi-am fost
dintotdeauna umbră
mă baţi pe umăr ziua
iar noaptea-mi devii vis
te răsuceşti pe muchii
prezent născut aievea
privind tăişul ierbii
adâncul fericirii
-contrafăcut senin
strecori în buzunarul
fără fermoare zale
în labirint tu umbră
devii fiara firii
întruchipare-a fricii
a rodului necopt
când gândul îşi revine
şi îşi îndreaptă calea
cuvântul iar se umple
cu un prezent anost
las laviţei cuminte
prinosul de odihnă
mă-ndrept la rându-mi fiică
a nopţilor cu rost
şi când din punct de fugă
esenţe se răstoarnă
din bolul cu-ncercări
laşi răni deschise umbră
pleci zilei bolta-n ceruri
iar din fântâni de zestre
inelele le strângi
în deformări de clipe
dansezi şi râzi şi plângi
să te aud în viaţă
cum laşi urmele toate
prin flăcări albe- amurgul
cu dragoste-l priveşti
Anne Marie Bejliu, 13 iunie 2014
sursa imaginii:
http://poulwebb.blogspot.ro/2012/02/don-hong-oai-photographer-part-1.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu