tu mai mult

să mă înscriu în rostirile hydrei 
sau ale câmpurilor de flori galbene
uite două variante care duc la muţenie

tăcerea este departe de gara în care 
hămesiţi de singurătate am poposit 

am traversat fiecare o viaţă
tu mai mult decât am putut eu sări
peste sinuozităţile unei vieţi în care
răsar mereu mereu ciulini

ai văzut ce frumoasă le este geometria
pe fiecare spin poartă un verb
în fiecare fir de rădăcină un cântec al pustiului
de acolo să fie metafora vieţii sau...

hai să trecem de încă o furtună
hop! am trecut. vin altele şi altele

între noi ceasurile merg odată cu pietrele
transformate deja în nisip
în adâncurile mării

tu cu un zbor eu cu un salt
nu ştiam că sinuozităţile vieţii
pot aduce atât de aproape două aripi albe
şi un sac de cenuşă optimist...

Anne Marie Bejliu, 17 iunie 2014