şoapta murgului

urcă şi coboară în acelaşi timp 
pe marginea zidului alb al ţărmului 
faleza de gânduri umple spaţiul din jurul tău

mângâie-le dalele de metafore 
sari dintr-una într-alta găseşte porţile cetăţii 

vezi printre dale firele de paşi
şi lasă mâna pe răcoarea zidului

câte poeme vei scrie azi mâine
şi câte ai scris ieri
gândind în trei versuri în ritmul curgerii apei
oglinda propriului chip

cine eşti cine sunt toţi acei tremurători prieteni
care schiţează umbrele în urma ta

într-o firidă a zidului alb creşte şoapta murgului
ascult-o acum mâine priveşte-o
orb şi surd mângâie-i liniştea
mâine acum

Anne Marie Bejliu, 26 iunie 2014