pâinea s-a copt

*
crucea e caldă încă
în ea cresc seminţele de mac

somnul profund naşte cuvintele
pântecul lui creşte până la răsărit
coboară spre apus
în braţele amurgului lasă puii

fierbinte naştere
ca o înălţare a flăcării în dansul robilor

seminţele umbrelor iubirii adună alfabetul
de sub tălpile călătorilor
mutismul absoarbe clipele îmbrăţişării

sărutul nopţii înveleşte taina

din cuibul de pietre răsare
un covrig fără capete

ca o rostogolire a seminţelor iubirii
în iarba amară

**
tu creşti netulburat
încolţeşti în arcuirile trupului fecioarei
din aripi eliberezi visul
cât un zbor al puiului de gând
până la sol

răsturnat de pe marginea cuibului
numeri seminţele rămase
le ciuguleşti hulpav pentru încă o zi
încă şapte paşi pe scara fără sfârşit

povestea curge
ca o fugă în văile păsărilor care renasc
din cenuşa unei cupe de cuarţ

***
crucea e caldă încă
între ea şi prima treaptă din şirul celor rămase

laşi din tine un pas
să răscolească trupurile fecioarelor grâului

pâinea s-a copt
în flăcările tainei iubirii

o ciuguleşti bucuros
în ecoul unei noi poveşti

Anne Marie Bejliu, 21 iunie 2014