muşcătură zdravănă

în inima cerului se aude hohotul existenţei
omul învaţă cântecul lupului alb 
în pasul său făclia adevărului rămâne aprinsă
ploile atacă alină ard ca o inimă de vară 
puternic ancorată de crucea cuvântului
la răscrucile dorului

pe când o muşcătură zdravănă din plinul lunii 
pentru a regăsi Craiul nou mai liniştit
poate când coarnele cerbilor
fugăriţi de furtunile interioare ale lumilor
vor primi ecoul cântecului lupilor
şi-l vor transmite întreg
scoicilor urechilor umane...
poate...

Anne Marie Bejliu, 29 iunie 2014