joc în pungă

în cutia cu oameni 
se aud zâmbetele de plastilină 
urările de mucava 
cum lovesc pereţii deja zgâriaţi
câtă dulceaţă Doamne în omenirea de acum
într-un prezent trăit între poleială plastilină 
şi artificiile de calcul ale maturilor

dar visul copilului, Doamne, visul unde este?

*

cum poţi cuprinde în braţe căutarea
când unde şi pentru ce atâta frământare

între două mori cu palete de iarbă înfloreşti
paşii devin lunecări încercări răsărite în lanul emoţiilor
necesare vibraţii în căciula clopotelor

în rugăciunea liman fiinţa creşte

curat murdar
ar spune cetăţeanul sau regele lovit de cupe
umblând pe străzi căutând căutând

povestea începe şi se termină cu o yoga bahică
de fiecare dată când pierzi şirul acţiunilor
te târăşti pe coatele verbelor până la saturaţie
apoi ajungi într-un "undeva" numit de tine în trecut
cu inima plină de zâmbet
acasă acasă

cum poţi cuprinde căutarea
printre zgomotele oraşului
printre afirmaţiile ploilor
pe asfaltul plin de fantomele pietrelor cubice

hai să discutăm despre absurdul serilor
mâine despre platonicele întâlniri declarate excepţionale
terminate în coadă de peşte afumat
pe grătarul unei literaturi aproximative

şi totuşi
cum poţi cuprinde căutarea când simţi
în tine cum se aprind făcliile cetăţii dintre vieţi
când în tine arde cuvântul nescris cuvântul lipsit de patimi dorinţi
cuvântul de început al tuturor cuvintelor

ajungi să sprijini o coloană de fum în care
se îneacă rând pe rând visurile adolescenţei

jocul copilului întemniţat între ziduri şi adulţi
încă frământă în pumni puful de zbor puful de dor...

păunul alb din grădina parcului bătrân îşi deschide larg coada
l-ai văzut? l-ai văzut?

**

se aude în megafoane cum taie respiraţia vorbitorului
urarea de la mulţi ani copil universal
apoi tăcerea superficială devine adâncă adâncă

văd pe strada cu tei un copil cu punga maronie
plină de drogul auriu
promisiunea viitorului să fie
sau băţul cu zahăr colorat de otrăvuri

Anne Marie Bejliu, 1 iunie 2014