restul e tăcere

cu inima-n cub şi sufletu-n sferă 
pe marginea timpului 
răsucesc porii pielii într-un cuvânt 
pe care nimeni nu ştie a-l rosti cu inima curată

îl gândesc privind cerul 
apoi centrul de foc al furtunilor interioare

mă doare un punct
nu-l aleg niciodată
el mă alege

mă aruncă departe de el
transformându-mă într-un yo-yo
din carne oase articulaţii ruginite

ca un meşter priceput mă repară de fiecare dată

semnul binelui arcuieşte încercările
până la ki-ai-ul fiinţei
ca un premergător al rostirii învingătorului iluzoriu
al unui fragment de rău închipuit şi el

pe marginea timpului
cântecul rămâne să numere
urmele adânc presărate pe ţărmurile devenite
bucurie a mării

implozie în cub explozie în sferă
restul e tăcere...

Anne Marie Bejliu, 23 iunie 2014