unde pleci te rog să rămâi în cuvântul scris
nu te întoarce
nimicul nu poate fi privit
priveşte-ţi umbra apoi măsoară valul
cu care ai acoperit amfora golită de bucurii
strănută odată zdravăn cască şi continuă-ţi drumul printre călători
călători ai nimănui suntem
şi-ntr-o sferă a gândului cu toţii ai Lui
unde pleci te rog să rămâi în cuvântul scris
poposesc în fiecare secundă a curgerii izvorului
sub talpa prelung apăsând punctul
deasupra tainelor cerul ascuns în noi pătrunde uneori cu teamă
alteori îşi lasă papucii din cârpe la intrare
rostind ruga curăţirii şi-apoi ruga însingurării
ca în final să lase în mâinile Domnului
întreaga bucurie a regăsirii într-un cuvânt interzis a fi spus de un infinit mic de ori
pentru urechile mireanului orgolios
el se rosteşte o singură dată umplând plămânul pământului de bucurie
apoi se cântă încet pentru copilul încă adormit în braţele Maicii
unde pleci te rog să rămâi în cuvânt
nu întoarce inima
ţărmul e larg
pescăruşii aleargă odată cu mâinile pline de nisip
redecorând marea cu încă o plecare
rămâi acolo
eu aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu