de banca surdă a cuvintelor stinghere
e prinsă praştia dintr-un copac rănit
nu ramuri nici o frunză
e tăcere
şi arcuirea în trăiri de care prinzi
elastica minciună în iubire
tu crezi că eşti iubit
iubeşti te-ntinzi
şi laşi din tine încordarea unei sârme
să se înfigă-n braţul ce-l întinzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu