miza e mică

chinuitoare scenografie încearcă inima actorului
actul prim şi ultim al tragicomediei umane
piesa se joacă în întregime
el sare actele întâmplătoare ca un iepure pe câmpul minat
devine plictisitor
omul din spatele măştii de gânduri ridică o cortină imaginară
de câte ori pasul prim
îl lasă să curgă pe podeaua de lemn a principiilor
se înalţă zmeul din culorile ochilor actorului
material nedefinit plin prea definit de bucurie durere
dansul începe
artă pură sub un coviltir de căruţă derulează timpul
când actorul îşi uită replica de mijloc

afirmă vântului că s-a săturat să mintă apoi
întoarce fila ultimă într-un gest al păsării
răsturnată de curentul valurilor
potolit de încercări nu mai lasă pe cel din faţa lui
să continue dansul
cât el e acolo nu

în spatele oglinzii mate se reia meciul de seară
dintre actorul saturat şi umbra lui
miza e mică
atât cât îi este dat vieţii să fie azimă
în afara unei scenografii chinuitoare