prietene mă saluţi dintre cruci cu zâmbetul ars de sete
viaţa te uită pe muchia albă a icebergului apoi îţi ciopleşte scaunul scund cu trei picioare
pe care uneori după ce pleci în braţele de abur te aşezi încetişor
şi trosneşti precum focul de tabără aprins de mult în inima mea de zâmbetul tău senin
prietene
foc şi gheaţă simt când îmi mângâi trupul în plimbările tale printre lacrimile inutile pe care le rostogolesc în pământ
prietene
hai să aprindem ţigara de vară
uite scrumiera o pun aproape de cer
îţi va fi aproape...
cu gândul serii te adun la piept şi-ţi spun veşnic bun venit
rămâi în fila mea sub tastele rămase adâncite pe literele numelui tău
prietene...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu