Gând de seară 12 iulie 2013

ziua începe cu un descânt când inima cere zăbavă
şi piciorul stâng îşi lasă glezna să se umfle la fiecare pas înapoi 
se face că gândul leşină în braţele dimineţii
la prânz arde în văpăi la apus adoarme pe o trestie
înserarea îi cuprinde sensul în pumnii întunericului
care îi lasă o gură de vizitare cât un ou de corb albastru verzui
în altă dimineaţă oul se împarte în două jumătăţi egale
şi o aripă se întrevede între da şi nu între alb şi negru
între prea devreme şi prea târziu
acum

ziua începe să se termine cu acelaşi descânt
iar visele pornesc galopul sufletului
între trup şi văzduh
adorm pe o aripă a descântecului
călătoresc prin locuri familiare
dimineaţa când deschid ochiul irisul se lărgeşte a uimire
spaţiile văzute există
sunt sigură
le cunosc
şi de asta sunt sigură
talpa care cunoaşte iarba grădinii din faţa blocului
şi a munţilor şi a plajei
nu cunoaşte falezele spaţiilor în care sufletul
şi-a aşternut în fracţiuni de viaţă
trupul obosit de căutări

ziua îşi împarte începutul şi finalul printr-un descânt
în aripa corbului lucesc toate gândurile lăsate de descântec
să mă învelească
linie a fracţiei gândului descântecul îmi prinde surprinde inima mereu
în deruta bătăilor de aripi ale vrăbiilor
când corbul le priveşte jocul
--------------------------------
"Corbul poate indica cu ciocul obiecte pentru a atrage atenţia unei alte păsări, un gest asemănător cu cel care îl folosesc oamenii, potrivit unui grup de cercetători. Oamenii de ştiinţă compară gesturile corbilor cu cele ale bebeluşilor care arată spre obiecte pentru a atrage atenţia asupra lor"
"Am observat cum corbii îşi folosesc ciocul pe post de braţe pentru a arăta şi pentru a oferi potenţialului partener obiecte precum muşchi de iarbă, pietre sau crenguţe. Cu aceste gesturi intenţionează să îşi cucerească viitorul partener. Dacă cele două păsări ajung să folosească concomitent aceste obiecte, este ca şi cum au interacţionat şi au făcut primul pas" - Simone Pika, autoarea studiului de la Institutul Max Planck din Berlin