Gânduri de dimineaţă 28 iulie2013

"de la ymp (04:24:42 27 Iulie 2013) S-au intalnit intr-o noapte de vara. Toate gandurile s-au pus la un loc/ ca intr-un joc de-a romancierii/ fiecare cu povestea lui/ care sa foloseasca comunitatii/ sa faca impreuna ami curat/ sa faca impreuna lumea mai buna/ tot impreuna/ sa faca sa fie/ mai multa omenie/ si poezie/ mai putina ghiobaneala/ si mardeala/ omului sa i se vada pe chip/ Chipul/ in priviri sa-i citesti visul/ si-n Cuvant sa gasesti lacrima bucuriei/ tremurata-n nodul lui acum si altadata/ pentru implinirea zilei de azi iti las si tie-n loc de agitatia marii si de poezie sfaturi pe care le dadeam unei tinere romanciere usor iritata ca nu i se leaga paginile si ca scrierea inca nu curge ca sa-ti fie bine trebuie sa stii face pace sa fii sincer cu tine si bland si ingaduitor cu ceilalti si nu numai cu ei meriti si tu un pic de blandete asta-i ziceam acum trei minute lucrul cu care ai de facut pace este pacea sa faci pace cu pacea ta care nu-ti da pace si stii cum este sa faci pace cu pacea ta sa ai incredere-n tine si sa te accepti asa cum esti chestia asta la ordinea zilei de altfel ca de maine trebuie sa ma schimb sa raresc tigarile de exemplu sau sa ma las de fumat sau alte lucruri care nu-s la indemana oricui din cauza slabiciunilor cultivate ar putea sa-ti induca o stare de neincredere nu de schimbare e vorba ci de puterea de-a faptului din dorintele care se tot strang tot pace cu pacea ta este sa fii ma ingaduitoare cu tine si sa te accepti asa cum esti pentru ca-i foarte bine asa si-n plus sa fii dreapta cu tine si sa nu accepti startile conflictuale venite din neincredere si-ar mai fi darul bucuriei si jertfa laudei invata sa-ti intarci neincrederea tristetea si celelalte care te enerveaza si pune-le sa joace-n absurd si fa-le de ras si pune-le sa rada vorba Madalinei Uzunov sa nu ne incrancenam sa lasam pasilor bucuria valsului si sa nu ne mai leganam de pe un picior pe altul sau sa ne scuturam soldurile si sa credem ca acesta-i dansul. dansul este atunci cand faci corp comun cu celalalt exact ca-n dragoste dar nu chiar dragoste ci doar un preludiu" 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 
  dimineaţă de vară parcă aceeaşi cu toate celelalte, fără orizont, fără nimic concret schimbat. cald, ameţeala asta care nu mă lasă de câteva zile şi eu cu mine însămi privind ecranul calculatorului cu aceleaşi şi aceleaşi probleme politice sau fotografii sau...ei...muzica nu e aceeaşi. aici e punctul de inserţie cu bucuria. dau drumul la ceva bun şi ascult şi scriu şi simt încet încet cum dispar toate din jurul meu rămân eu cu mine însămi. poate voi vedea ceva în mine cum începe a se schimba, a se reface sau naşte. cine ştie. şanse sunt infinite pentru fiinţa care-şi deschide inima bucuriei de a fi. cum spun mulţi: let's join! eu spun simplu: Haida la lumină, coană Anne!

prea blândă nu ştiu a fi cu mine. mai degrabă cu cei din jurul meu sunt. pe mine încă mă tratez cu un strop de furie şi uneori greşesc răsturnând carul în faţa altcuiva neavând acel om nici un fel de vină şi apoi mă cert şi mă scutur mai dihai ca un tată necăjit pe greşelile copilului. realizez cu durere că încă nu mă pot ierta că încă mai trăiesc că încă îmi curg zilele. uneori mă disperă faptul că dimineaţa mă trezesc sunt vie. au trecut atâţia ani de când... şi tot mă acuz că trăiesc. vârtejul zilelor mă oboseşte şi acum.

mă regăsesc şi încep să mă înţeleg când încep să scriu.

în pas de vals plâng şi râd şi iar plâng şi râd ridic fir cu fir piramida de nisip. fără turle fără poduri fără ferestre fără alte complicaţii. piramida atât de simplă dar atât de profundă în tot ceea ce transmite perceput sau nu de mine însămi.ferestrele se deschid singure printre firele de nisip pentru mine însămi şi pentru cei ce vor să mă cunoască. eu însămi vreau să mă cunosc acum. nu există mai întâi sau a doua oară sau a şaptea oară. există acum şi asta e bucurie

neîncrederea nu o pot înţărca decât prin fapte simţite percepute de mine însămi şi de cel/cea ce/care-mi este imagine în oglindă. percep ca o simulare altfel totul. fără acţiune-gând acţiune-gest vizibil sau sau/şi perceptibil încrederea afirmată devine apă de ploaie. am simţit şi simt pe pielea mea că numai prin rostiri scrise sau vorbite totul e abur. la fum există particulele negre, la abur e doar uşoara umezeală care rămâne pe obraz pe mână pe alte meridiane ale trupului şi trupului gândului nou.

ai dreptate. dansul e o floare de lotus cu petalele larg deschise în care candela e mereu aprinsă de amândoi oamenii prinşi în ritmul legănării flăcării. dragostea e spirala aceea galben aurie -albă care ridică lotusul din mlaştină spre bucuria ochiului cerului senin.

spui tu un singur corp să fie în dansul uimitor de frumos al bucuriei dăruirii. spun eu floare de lotus întreagă fără a mai adăuga alte cuvinte care-l pot tulbura pe domnul Lotus sub privirea senină a Domnului...