îmi oferi mereu ceaşca de cultură cu coada spartă
caut acel ciob pentru a-i ridica imaginea
la complexitatea undelor ceaiului sau cafelei
un adevărat vulcan
se ridică deasupra noastră
sfertul academic se consumă rapid
informaţiile răvăşesc blana pisicii
adormită întâmplător într-o întâmplare neîntâmplată
ea o găseşte repede când mă priveşte
fiecare rază a irisului meu îi trezeşte firele de blană
pisica mea doarme pe o haină
din lâna oilor timpului transhumanţei
tresare din când în când
poate amintirile o pişcă sau puricii adunaţi din jurul blocului
ceva se întâmplă
oricum oile îşi urmează drumul la margine de lan verde se opresc
şi muşcă un strop de ici unul de colo
din grâul primăvăratec
va fi rod bogat pentru cine ştie că binele din flămând se naşte
uite că e încă iarnă iar eu privesc deja lanul de grâu necopt
mai copt decât ideile care vin lasă amprente profunde în irişii mei
şi trezesc pisica
ghemul de lână zace cuminte sub el
oricât de lucrat ar fi ea îl simte încă lână
pe oile timpului transhumanţei
în mine primăvara creşte cu fiecare ninsoare a iernilor întârziate
uite ceaşca de ceai sau de cafea fără coadă
vulcanul frământă orbii în fiecare dimineaţă şi seara la culcare
îi lasă să scrie versuri pe ciobul lipsă
oile merg şi merg şi merg
grâul se coace în irişii măriţi odată cu toate cele ce văzul îl animă
5 februarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu