încă o mână

pachetul de cărţi e neatins pe scaunul din hol aşteaptă cuvintele 
privirile rătăcesc
şi tu îmi ceri să zâmbesc 
nici o floare nu-şi mai risipeşte parfumul acum în jocul liber al paşilor grăbiţi
tu şi gândul ca un motan bălţat ridicaţi fanioane de verbe
porneşte cursa roţile rod pământul
vitezele lasă gesturile fragmentate
n-am să mai vin
departe devine aproape şi invers
undeva într-un colţ păianjenul casei înveleşte peretele într-o pânză
laborioasă muncă
pleacă fericit să agaţe praful străzii
rămân să-i privesc pânza

tu departe eu aproape
departe aproape joc printre iţele păianjenului zilei

pachetul de cărţi - castel de nisip în vrajba degetelor

încă o mână şi merg la somn. e mai aproape

14 februarie 2014