el umple zidul alegerilor umane
pictorul nebun
mai bun decât steaua care răsare
ridică fanionul în gară
trenul răstoarnă călătorii
pentru un nou drum
în tabloul neterminat al privirilor rătăcite
câmpul din depărtare se umple de maci
păsările continuă zborul trăiesc
într-un perpetuum al aerului
plin de dorinţe
singură,
floarea soarelui aşteaptă dimineţile
priveşte cerul cu toate spiralele ascunse
nepătrunse
ale creştetului ei auriu
casele copilăriei se părăsesc adesea
pentru un pumn de bani
când sărăcia atinge hotarul vieţii
punctul de incizie se face cu sânge rece
pentru a mai trăi o fracţiune de timp
în plină iluzie a amurgului
tot noapte, tot noapte?
- întreabă îngerul copilului amorţit
tot noapte, îngerule
şi jocul, jocul unde este, copile?
jocul, îngere, este al maturilor acum
liniile mereu se frâng
iar mingiile iau forma unei prune stricate
stafidită de nevoi
uită puiule
şi întoarce-ţi chipul spre copilărie
vei regăsi locurile în care paşii tăi s-au înălţat
până la vârful ierburilor amare
până acolo jocul e curat
13 februarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu