scara numelui fără litere

sub felinarele cuvintelor 
eşti ca o flacără îngenunchiată într-un rubin de foc
semeni cu miezul lui

arzi până când 
geometriile corpului tău deschid căile cuvintelor prin gânduri
apa străbate ţinuturi nedefinite în hărţile materiei
din tine rămâne umbra - puternica umbră a sunetelor rugilor-
veşnic în lumina inimii tale
formă fără formă, formă de gând ridicată pe scara iubirii
în Palma Lui mereu cânţi
ecoul tău este copilul cu o mie de feţe ascuţite

eşti darul Domnului lăsat să vibreze la sânul mamei
până când cornul lunii întâlneşte coarnele cerbului în plin muget
este recunoaşterea profundă a încălcării legilor aerului cristalin
de dincolo de hotarele văzutului

acolo umbra ta încetează alipirea de tine
devii pas din Pasul Lui pe scara numelui fără litere

rămâi leagănul gândului
lăsat existenţei cale de recunoaştere a omului

sub felinarele timpului cuvintelor
eşti genunchiul sensurilor prinse pământului rădăcini
aspre noduroase
libere să tacă iubind

8 februarie 2014