pescăruşul cifrelor bucuriei

se aude pianul bătrân din odaia mică a cuvântului
visul încă se zbate nătângă zbatere aripile îi sunt frânte
muzica le împlineşte rodul zborului
deasupra raftului cu file îngălbenite 
versul îşi deschide ochii 
verdele primăverii se întrezare timid

te ascult minune 
citesc prin ochii sensurilor tale bucuria de a trăi 
şi tristeţea şi înmugurirea cerului sub arcul căruia 
împlineşti rotunjimile cifrelor

în tine valul cântă 
sub podul de umbre lujerul firav creşte
se mai naşte o filă 
se înmulţesc scoicile turnului tău

fragilă schelă pe care treaptă cu treaptă 
pescăruşul cifrelor bucuriei urcă mereu 

rămâne la răsărit cu aripile deschise 
priveşte luna întârziată 
pe dig porneşte prin nisipul prezentului 
să rodească binelui coroana de spini
ascute visul copile cu ochii din primăvara cuvântului 
cântecul

se aude pianul bătrân din odaia mică a cuvântului
clapele lui înfloresc 
la fiecare atingere a dimineţilor orbului 

aşterne tuşele vieţii într-un chiup 
rostogoleşte cuvintele 

la umbra unui punct
pescăruşul îşi scutură aripile 
umple arcul timpului cu albul bucuriei lui de a fi

26 februarie 2014