sâmbătă, 21 martie 2015

aproape poveste - când scaieţii se urcă pe garduri cu umbrele -


scrisul rotund literele subţiri
bolduire a trăirilor sau adevărata îndreptare a cuvintelor 
emoţii şi primăvara asta vine acum când
de ce acum de ce mereu în inima unui vultur
numai zborul se întâmplă să fie ardere sau punctul din care
de ce cum şi când se taie statica geometrie a faptelor
totul chiar totul să fie absurd. sunt oarbă surdă mută
şi atunci de ce văzul îmi este ascuţit
de ce auzul se rotunjeşte apoi se prelungeşte
ca o pânză fără aripi până la ecou
îi zgurmă nisipul îi sapă tranşee de metafore absurde
scapă cine poate iese cine mai face un pas şi încă unul
până la marea eliberare
emoţii de primăvară şi tălpile tale niciodată goale
tu minţi vorbeşti despre rouă adevărata lecţie a răului
uiţi să o spui
eşti tiparul celui care celui când celui cum
mereu uită să se înveţe pe sine
declaraţii pe cer în pământ sub pământ
tuneluri ale groazei tuneluri ale vârstelor
şi un doi lângă alt doi tropotind pe glezna iubirii
asta este povestea
banal. frontieră de vârste de copaci de plante
scaieţi în special în care toate cuvintele rămân înfipte
ca nişte capete de umbre neajunse la maturitate
şi tu chiar vrei să mai spun ceva cândva cumva. nu. tac
tocmai acum când scaieţii se urcă pe garduri cu umbrele
le decapitează apoi lacrimile lor de râs
reinventează aceeaşi poveste în care eu greşesc continuând
tu nu greşeşti decât cu încă un salt de sunet
prin trompeta neacordată
aproape poveste. aproape
Anne Marie Bejliu, 21 martie 2015

Harlequin leaning - Pablo Picasso

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu