vineri, 27 martie 2015

privesc în ochiul cu solzi


rece şi cald lunecos şi static
metaforizezi ţărmurile valurile răsăritul
în amurg taci. priveşti din ochiul cu solzi
lunecoasă formă
definiţie fusiformă a unui calcul complicat
mersul pe ape în imposibil îşi găseşte teama
de a fi fărâmă din El
de a accepta evidenţa
eşti ca o zvârcolire a verbelor din care
poemul amurgului nu se mai naşte
decât odată cu glasul corbului
de pe umărul tău stâng
anunţul este inevitabil: cad solzi Doamne, cad...
Anne Marie Bejliu, 27 martie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu