oprit la baricada inimii

cu viaţa cu timpul cu vinele viţei de vie tăiate
umbre de ramuri prin tei coboară
primăvara sau vara

mai bine să tac odată cu tăcerea tatălui
să strig în ciocul păsărilor cântecul lor oricum acoperă
plânsetele copilei din cărbunele unui timp fără hotare

moldoveanul cântă
bucureşteanul sparge lemnele viitorului
în magazia cu pereţii de tablă

e acelaşi om este aceeaşi copilă
numai fuga diferă şchiopătatul destinelor diferă

un singur cuvânt le adună pe toate

şchiopătez şchiopătez în cântecul în care tatăl
tace şi sparge încă o nucă din întâmplarea încercarea
pasul oprit la baricada inimii

tatăl tace tu înveţi să taci odată cu acel cântec pe care
mai vrei să-l asculţi mai vrei ...

Anne Marie Bejliu, 2 martie 2015

Sursa: Cuarzo Hialino