ne răsfrângem zorile grăbiţi
unii asupra altora
aici se trece pe zebra abia născută
dincolo dansează piticii prin versuri
poeziile sunt uneori circ interior-exterior
alteori curg ca seva verde a copacilor printre inele complexe
ici o metaforă colo alta
o pasăre îşi ascute penele în plin zbor
năucită de atâtea cuvinte născute
făcute aşternute aruncate spre cer
ca o plasă a cuvintelor suntem
ne întindem rostirile unii asupra altora în noduri imposibile
arareori posibile
desprindem carnea de pe viaţă
oasele i le batem căutăm cântecul
imposibil aranjament instrumental la 200 de oase
două tâmple şi un nai de coaste
prin care aerul trece şi nu mai lasă nimic
ca o viaţă dansul umbrelor creşte
Anne Marie Bejliu, 5 mai 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu