autoschilodire

cu viaţa ne înrobim sufletul
cu vorba negândită îl schilodim

înjurătura lăsată din ham otrăveşte spiritul
apoi zâmbim ironici 
când tăcerea se aşterne între noi şi zbor
ca un zid plin de mâzga 
dezlănţuirilor noastre absurde

deasupra tuturor
sabia adevărului descrie crucea albă a libertăţii
nimeni nu scapă
cândva sunt readuşi în luptă
cu un capăt mai puţin din şirul fără limită
al încercărilor propriilor existenţe

- un capăt reformulat la nesfârşit
în statica evoluţiei individuale -

mişcarea veşnic vie
se amână a fi manifestată...
rămâne simplă noţiune strigată
la megafonul înfumurării pur umane

Anne Marie Bejliu, 8 mai 2014