jucăria lui "nu"

te regăsesc mereu în tropotul cerbilor
când viaţa îmi este cântată
prin cornul vânătorilor de gânduri

citesc pe piatra de la răspântie
tăcerile tale

se aştern cuminţi mereu altele
recită versurile singurătăţii
învelită în cuvintele nerostite

pătrunde în apele izvoarelor liniştii

finalul se amână mereu oboseala creşte
absorb odată de mii de ori
soarele timpul tău
mereu viu mereu cuminte

aspru tandru îţi laşi libertatea
ca pe o velinţă blândă a firii

şi atunci de ce când taci
inima îmi spune mereu nu
iar "da"
loveşte uşor pumnii strânşi ai lui "nu"
să lase deoparte sensul lui
ca un nod în centrul bucuriei

îi spune adesea că povestea aici e cu "da"

pe stânca lui "nu" un cerb tropăie
copita lui rotunjeşte muchiile tăioase
jucăria lui "nu" e gata
poate uită să fie

Anne Marie Bejliu, 3 mai 2014