şi mai ales

cine unde când îmbracă hainele bucuriei
şi lasă să cadă cărămizile
din zidul de protecţie ridicat în ani
cu trudă robind firii mereu schimbătoare

cine unde când lasă hainele bucuriei
să se aştearnă fără suferinţă
câţi se mint cu înălţarea
privind dintr-o groapă de iluzii cerul

şi mai ales mai ales

cine unde când vede cum răsare soarele
cântând firului de iarbă
într-o geometrie a luminii de început

cine unde când sărută florile
cu o cruce desenată de inima lui
la fiecare privire

cine unde când sărută zborul cuvântului
printre umbre
când luna răsare într-un corn
apoi plină înveleşte noaptea
în procesele gândurilor nenăscute

Anne Marie Bejliu, 22 mai 2014