cine unde când îmbracă hainele bucuriei
şi lasă să cadă cărămizile
din zidul de protecţie ridicat în ani
cu trudă robind firii mereu schimbătoare
şi lasă să cadă cărămizile
din zidul de protecţie ridicat în ani
cu trudă robind firii mereu schimbătoare
cine unde când lasă hainele bucuriei
să se aştearnă fără suferinţă
câţi se mint cu înălţarea
privind dintr-o groapă de iluzii cerul
să se aştearnă fără suferinţă
câţi se mint cu înălţarea
privind dintr-o groapă de iluzii cerul
şi mai ales mai ales
cine unde când vede cum răsare soarele
cântând firului de iarbă
într-o geometrie a luminii de început
cântând firului de iarbă
într-o geometrie a luminii de început
cine unde când sărută florile
cu o cruce desenată de inima lui
la fiecare privire
cu o cruce desenată de inima lui
la fiecare privire
cine unde când sărută zborul cuvântului
printre umbre
când luna răsare într-un corn
apoi plină înveleşte noaptea
în procesele gândurilor nenăscute
printre umbre
când luna răsare într-un corn
apoi plină înveleşte noaptea
în procesele gândurilor nenăscute
Anne Marie Bejliu, 22 mai 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu