fluidele gândirii

adunate într-o singură viaţă
fluidele gândirii se închid în căuşul unei palme
la un simplu pocnet 
se răsfiră de-a lungul traiectoriilor 

reconstruiesc timpului calea sau zborul nemilos 
printre arcuri de gândire

ca un curcubeu al valorilor neştiute
se aştern în file

cuvintele horesc la hotarele gesturilor
uneori finalizate într-o iubire nedefinită
definită simplu prin credinţă
alteori rămân aninate de versuri fraze prelungi
reîncropind la nesfârşit căutarea căutările fiinţei

omul ajunge la ieşirea din labirint
pentru a întoarce căuşul unei singure palme
răsturnând iar şi iar fluidele gândirii
într-un nou - vechi timp al regăsirii întru adevăr

adunate într-o singură grădină
fluidele gândirii devin armăsari mereu în galop
ocolind pământul roditor
cât infinitul unei lacrimi ovale
într-o mişcare de alunecare
ca un continuum al durerii fricilor ancestrale
al fericirilor mărunte
pentru a ajunge într-un final-început
în sacul bucuriei depline

în faţa porţii fiinţa Îl priveşte îndelung
El răspunde
ea nu aude nu vede

oarbă rămâne inventând iluziva iluminare
cere o pauză i se oferă un prag
din care priveşte mai departe nevăzutul

poate fără frică acum
poate cu frica aninată de tâmpla stângă
în căutarea iubirii mult visate
în fiecare fibră a vieţii sale

toate încep
de sfârşit nicicând nu se sfârşesc
roata cuvintelor se învârte
cascada gândirii umple iar şi iar spaţiile
într-un cotinuum al comunicării
între roadele Proiectului Său

Anne Marie Bejliu, 1 mai 2014