broboane de gânduri ai aşternut pe fragi
fragmentele de viaţă în faguri se ridică
apoi clipesc năuce în inima pădurii
aştern pe coviltirul căruţei de trăiri
o frunză nenăscută imaginara-mi viaţă
în care scald felii de-nchipuiri de mamă
cu braţele golite de mângâieri timide săruturi de copil
un dar răscoc în mine să-mi fiu cuptor în care
o azimă de apă va creşte-n vânt să zbor...
Anne Marie Bejliu, 7 mai 2014
http://pmircescu.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu