cântă-mi încet
despre primul gând al tău
când copilăria
încă îţi mai zâmbea
pe sub stejarul
la rădăcina căruia frământai
boabe de grâu
furate din câmpul jocului
simplu joc
simplă alcătuire decimată
de orgoliul prea înalt
pentru a fi spic în lanul de grâu
prea frânt
pentru a-mi fi cale spre răsărit
înspre apus
un copil aleargă
peste cuiburi de gânduri
ridicând zmeie
cu frâiele cailor
rămaşi sălbatici
până la capătul lumii
de acum
şi trupul
din pânza zdrenţuită
a cuvântului de bun venit
acum pot pleca
am găsit loc
de înălţat de zmeie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu