cu picioarele goale

(lui ymp)

într-o singură aripă
stă poetul
spui tu

eu o văd cât ţărmul
şi o fâşie de mare
zborul şi-l poartă
pe toată întinderea apei vii
şi cerul lui
e acolo unde versul
joacă esenţele
pe o singură carte
cea a adevărului Lui

spun că
atunci când pare greu
totul
Domnul ştie
de ce le-a răsturnat
pe toate
în sacul de călătorie
piramidal
din spatele cămilei
sau maimuţei
care sunt

uite că văd cu ochi limpezi
cum El
fereşte sufletele
de necazuri mai mari

"maestrul marilor iluzii"
de multe ori
bate din palme prea încet

poetul bate ritmul
cu picioarele goale
primeşte muşcătura
nisipului
şi mângâierea
valurilor năuce

la final de partitură
lasă violoncelul
sprijinit de scaunul alb
şi priveşte în ochi
prietenia câinelui

latră scurt câinele
apoi pleacă amândoi
cu bucuria
în arcuşul vântului
spre acasă
mereu acasă

pipa a devenit vers
şi versul pasăre de gând
între şapte şi unu
între unu şi şapte
reinventează
leagănul legănarea
între două calcule
niciodată finalizate

scutecele Domnului
freamătă a regăsire

şi-atunci
întreb şi mă întreb

poezia
se termină vreodată
când aştern imagini
şi mesaje care curg
precum apa clară
a izvorului de munte