şi dacă te-ai trezi într-un răsărit
cu mine alergând pe lângă roţile de tren
numărând secundele îmbrăţişării lunii cu soarele
ai fugi spre gândul dintâi
întreb
nu mai răspund
mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alţii
râd acum când îmi spui că tu nu ai lanţuri
ştiu ştiu
tu eşti tigrul care pasul şi-l aşterne pe liziera pădurii
şi trupul tău lunecă prin apă mângâiat de cuvinte blânde
pe El îl săruţi de câte ori bucuria îţi atinge sprâncenele
le ridici fără întrebări
apoi cu braţul arăţi spre far
mereu albastru farul tău
îmi bucură inima
pasul îl las să alerge pe falezele timpului tău
apoi închid pagina şi scriu ce rămâne lumină în jurul cuvântului viaţă
impregnată de căldura ta
caut culoarea potrivită zâmbetului curat
colivia în care bate inima ta
a rămas cu uşa deschisă
nu-s fur
sunt încă o bătaie de ritm a dansului printre vieţi
şi dacă te-ai trezi într-un răsărit
cu lipăitul tălpilor mele prin valul care-ţi atinge liniştea
m-ai alunga
întreb
nu mai răspund
mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alţii
fur nu sunt
sunt bătaia ultimă din ceasul cu două ore precise:
un unu mereu cu ciocul spre răsărit
şi un şapte plin de vâltoarea începutului din sfârşit
din început...
---------------------
las să curgă în cuvinte prea plinul
nu caut să tulbur liniştea ta
o adun pe a mea din fragmente de sub tălpile sorţii
din miezul trăirilor
autor foto: Victoria Anghelache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu