pământ şi cuvânt simt în aer
coboară corbul
aripile i se apropie
ochii prind lucirea stranie a gândului dintâi
lasă o pană într-un bol cu fulgere vii
stinse
readuc somnul de un veac al pasului coborâtor
pe scara valorilor uitate
corb cu corb mă adun între a fi orb şi somn
cu inima în primul pas al trezviei
şi ultima răsuflare a înţelepciunii abia conturate
rotund las ciobul de umbre să-mi umple ciocul
joc puzzle cu oglinzile aruncate de Domnul
printre cruci
pe panta verbului coboară nălucile iubirii
învelesc statuile gândurilor adormite pentru un nou veac
în care timpul
îşi pierde rând pe rând velinţele într-un pumn de seminţe albe
pământ şi cuvânt simt în aer
corbul îşi deschide aripile
ochii lui prind flacăra vie a depărtărilor
pe pământ oglinda rămâne mată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu