c-orb

te prinde dalta-n calea ei de foc
la mijloc om
linia dreaptă fuge
în stânga moleculele-s la joc
în cupă intră dalta şi se frânge
rămâne o statuie necioplită
pilon rămas în cupa fără strajă
râzi omenirii
o saluţi
e vrajă
apoi te-ndrepţi spre luntre
cântec nesfârşit

te prinde dalta Domnului
eşti piatră
şi aruncată-n faţa Lui rămâi
decenii-ntregi
frămânţi nisipul minerale
devii şi redevii ce-ai fost
te-nfrunţi
cu fruntea-mpingi un ciob
luceşte
pe alte stânci aluneci nevoind
c-orb tu devii
cu nume de poveste
sculptură într-un cerc închis

eşti pasăre şi gând sau o idee
te-aşterne mâna Lui
pe iarba vieţii blând
apoi uşor te lasă liber
visezi că ai ajuns în paradis
şi rai şi iad în tine
se-ncaieră adesea
declari tu pace
crezi că eşti ne-nfrânt

râzi ploilor şi fulgerelor dese
eşti c-orb pe stânca de granit
sau cuarţ prea viu
un nume apărând...