an al tropotului

vreau să te înţeleg an al tropotului gândului printre năluci
spulberi amintirile spulberi prezentul
mărunţeşti tainele lui a fi prin phi spre pi 
şi apoi râzi îndelung într-un nechezat eliberator
anule bun nărăvaş şi acid mă îngrozeşti de pe acum
limitele îşi aruncă veşmintele în marele zid în care 
piatra unghiulară rămâne echilibru veşniciei aripilor
pe care le redeschid clipă de clipă pas în pas
eşti zvârcolirea iubirii prin tainele gingaşe ale ei

arunci filele într-o implozie dureroasă
tremură gândul împărţindu-şi firimitura de pâine
cu tigrul pescăruşul şi lupul
printre scoici conuri de brad şi corbul ştie ce faci
umărul îmi arde oasele îmi trosnesc articulaţiile dor
şi tu continui implozie după implozie să mă retrimiţi înspre cruce
mai aproape mai aproape de punctul de inserţie
dintre păcătoasa orizontală şi verticala durerilor fără trup

transcedere negândită de mine în punctul curgerii bruşte
repezită ca o apă de pârâu în plină furtună unghiulară a trăirilor
mă trezesc într-o frunză de mesteacăn căzută pe calea orbului
mă ridică vântul sau poate eu singură
apoi în tăcerea ploilor copil ridic nervurile spre Domnul

vreau să te înţeleg an al tropotului neîntrerupt al pietrelor
versurilor ascunse în scoica tăcerii

lasă-mi o rădăcină de salcâm în pământul
de sub tălpile înfrigurate de întrebări
să-i simt spinii din coroana timpului copacului nenăscut
nu îi număr le ascult strigătul în plin asalt al porilor pielii
la fiecare pas încă neconturat în potcoava ta de aur vechi

14 ianuarie 2014