cri gri

cântec mahmur se desprinde din pereţi
cânt dimineaţa prima dimineaţă oricând ultima şi-apoi tac
privesc în gol ascult muzică
mă-nvârt cu scaunul
acum lumea este a mea
nu contează minutul frângerii minutul următor
glasuri de gânduri dau năvală în liniştea cu arginţi falşi
mă-nvârt cu scaunul şi mi-e bine 
dincolo de toate un greiere desenat pe coperta unei cărţi
încearcă un cri prea gri prea lucios
aştept vara

scriu versuri nătânge
apoi pun data să învăţ a scrie după 20 un 14
reîncep socoteala
alfabetul l-am uitat demult

cântec mahmur învârte scaunul în care mimez rotirea 
până la saturaţia tavanului
podeaua mă acceptă 

mahmur cântec se desprinde din pereţi 
îmi umple palma cu geometrii banale 
cântecul îşi amână stingerea
lălăi încă pe portativul saturaţiei
saturată va fi şi ea 
când greierele cenuşiu de pe coperta cărţii 
va încerca iar un cri gri
în camera cu pereţi albi

1 ianuarie 2014