şi acum mă mint

trăiesc într-o cutie de gânduri 
pe care din când în când reuşesc să o transform în sferă.

pe laturile unui con dansez
căutând clapele bătrânului pian încins acum în febra iernilor
şi în gheaţa verilor amânate.

mă trezesc cilindru
unind pământul cu cerul
de câte ori trupul meu adoarme frânt între a fi şi a nu fi
- sau invers -
în plin concert al unei iubiri umane devenită inodoră incoloră insipidă
în arealul adevărului nicicând definit al existenţei

vreau să cânt iubirea îmi lipsesc acum coordonatele
harta e arsă într-un colţ
îndoită de mâna copilului care a amânat viaţa
pentru încă o buclă de infinit neconturată pe altarul binelui

privesc acum crucea
dialogul nu se întrerupe
eu plâng ea râde eu plâng ea râde
să fie cântecul inimii sau şi acum mă mint

 25 ianuarie 2014